Stati asa!

Ne facem o datorie de onoare din a consemna, si la rubrica de cinema, ceva ce nu ne-am fi imaginat vreodată: scoala românească de teatru si film, UATC (Universitatea de Artă Teatrală si Cinematografică) e în pericol de lichidare. UATC anuntă că nu mai poate trage, la nesfîrsit, de conditia unei supravietuiri mizere. E vorba de o scoală "de stat", dar statul se dovedeste, iată, incapabil să asigure subventiile necesare (UATC a primit de douăsprezece ori mai putini bani decît ar fi avut nevoie pentru functionarea normală!). În degringolada generală, nu se mai miră nimeni că, luni la rînd, la UATC, de la portar pînă la rector - "nu s-au primit salariile"! Si, vorba profesorului Dem. Rădulescu (într-un reportaj de la Prima Tv), "studentul nu are nici o vină!" Ti se strînge inima să auzi un asemenea actor, datorită căruia ai rîs sau ai surîs de atîtea ori, spunînd amar: "Am ajuns în prag de pensie să mă gîndesc dacă nu cumva trebuie să-mi fac bagajele si să plec ca ultimul venetic"... Ti se strînge inima să vezi o regizoare ca Sanda Manu, coplesită de "penibilul situatiei"... Ti se strînge inima să-i vezi "în direct" (la aceeasi Prima), pe Elisabeta Bostan (decanul Facultătii de Film), pe Grigore Gonta (decanul Facultătii de Teatru) si pe rectorul Florin Mihăilescu, explicîndu-i unui anume domn Ciucă de la Minister (MEN) ce e acela învătămînt de artă...

Învătămîntul de artă e un lux. Dar, pentru o Românie în care atît de putine lucruri sînt cu adevărat competitive si reprezentative în lumea largă - un lux necesar. Or, scoala românească de teatru si film e o scoală performantă si competitivă. Protejarea învătămîntului artistic românesc ar trebui să tină de strategia culturală natională; să-l distrugi înseamnă să tai de la rădăcină orice sansă viitoare pentru filmul si teatrul românesc, să deschizi (si mai) larg portile imposturii si amatorismului.

Am aflat, de la Elisabeta Bostan, că în ultimii ani facultatea a trimis ministerului o serie de propuneri si de proiecte la care, invariabil, nu a primit nici un răspuns.

Acum, domnul de la minister, aflat în studio, în loc să-si decline competenta si în loc să se limiteze la cele cîteva fraze de bun simt cu care a venit pregătit de la servici, a dat drumul, sub imperiul reflectoarelor, unui ghiveci de păreri inutile, de complimente mieroase si de insulte voalate. Cei trei profesori s-au dezlăntuit, cu patos, explicîndu-i domnului de la minister ce e acela învătămînt "vocational", cum si de ce nu e el "de aulă", cum si de ce un singur student, ca Andrei Serban, a putut avea trei profesori, cum si de ce acest învătămînt nu se măsoară cu cifrele si parametrii obisnuiti. Domnul de la minister, neimpresionabil, strecura, din cînd în cînd, doar cîte un inflamat: "Domnu' rector, stati asa!", "Domnu' decan, stati asa!"... Stăm, si care e ideea? Ideea "ministerului" e că totul ar fi doar o chestiune de "management" prost la nivel de UATC! Si domnul Ciucă, sfătos si entuziasmat, le serveste - bietilor profesori exasperati că scoala lor moare - un exemplu de urmat: Colegiul Regal de Muzică de la Londra, unde a fost dînsul în excursie de documentare, si unde 60% din bani sînt de provenientă extrabugetară! Într-o tară bogată, e posibil. Dar care e legătura cu UATC-ul, o scoală de stat într-o tară săracă? (Va face oare, cineva - poate "Academia Catavencu" - inventarul tuturor călătoriilor de documentare, stupide si absolut ineficiente, făcute de invincibila armată a sinecuristilor de toate soiurile, în tot acest deceniu?)

Deocamdată, domnu' Ciucă asigură că se va deplasa la UATC "cu o echipă complexă", UATC-ul asteaptă de mult, dar domnu' Ciucă a fost ocupat. Acum, în sfîrsit, întelegem că o să vină si o s-o pună de un management pe cinste. Rectorul Florin Mihăilescu, probabil deja pătit, întreabă: "V-a iesit undeva?" Domnul de la minister răspunde, misterios ghidus: "Eu zic că da!"

Dar altii ce zic? Eu zic că nu.