Sex, adevăruri și filme

Titlul de mai sus - parafrază la celebrul film al lui Soderbergh, „Sex, minciuni și benzi video”- se potrivește ca un titlu de prefață la ediția a 71-a festivalului. Am asistat, cu o zi înainte de conferința de presă a juriului și de startul oficial al festivalului, la un lucru fără precedent în istoria ultimilor douăzeci de ani: delegatul general (și selecționerul filmelor din competiție), Thierry Fremaux, a susținut o conferință de presă specială, în care, dincolo de întrebări și de răspunsuri, se vedea cu ochiul liber un amestec de îngrijorare și de exasperare: „cînd selecția include cineaști consacrați, presa ne critică – iarăși abonații Cannes-ului!; cînd selecția vine cu nume noi, tot nu e bine: de ce lipsesc cineaștii consacrați, ceva nu e în regulă!”... Impresia a fost că Fremaux a ținut să (se) justifice pentru ideea de a anula proiecțiile de presă premergătoare proiecției de gală: „deschidem un nou deceniu al festivalului, era necesară o înnoire, nici la Avignon presa nu vede spectacolul înainte”, important e să se rețină că „nu avem nimic contra presei”, „presa e unul dintre cei patru stîlpi de susținere ai festivalului: presa, autorii, glamour-ul și Marche-ul”... Ordinea corectă ar fi: autorii (creația), presa (informația), Marche-ul (industria) și glamour-ul (strălucirea)...Pînă la urmă toată tărășenia cu vizionările de presă nu e decît un test, a conchis Fremaux. Rămîne de văzut care va fi rezultatul „testului”, dar e greu de crezut că derularea lucrurilor va îndulci în vreun fel frustrarea maselor de corespondenți de pe tot globul...

Delegatul general a ținut apoi să se delimiteze sau să se dezică de Harvey Weinstein (culmea, chiar producătorul filmului lui Soderbegh, care a cîștigat Palme d`or acum 29 de ani!), boss-ul filmului american acuzat de hărțuire sexuală, dărîmat de pe soclu și ajuns la faliment. Un moment jenant al conferinței a fost acela în care Monsieur Fremaux, ca să argumenteze „egalitatea femeilor-cineaste cu bărbații” a început să numere femeile ca steagurile de la primărie, trei în competiție, cinci în juriu etc etc... Mi se pare absolut incredibilă, pentru anul 2018, toată această isterie legată de „discriminarea femeii”, tot acest „feminism” dezlănțuit, cu totul deplasat, mai ales la Cannes, din simplul motiv că talentul nu are sex. Ca sa-l citez tot pe Fremaux, „cînd se stinge lumina în sala de cinema, nu te mai gîndești ce sex are regizorul, ce naționalitate, ce vîrstă, ci privești, pur și simplu, ecranul!”...

Din 1906 filme văzute – să alegi 21, nu e o treaba ușoară; selecționerul declară că alegerile au fost pur estetice, „nu există o strategie care să anticipeze alegerile, nu mergem noi spre filme - filmele vin spre noi și se impun, ne spun EXIST!” Vor exista în competiție, cu cîte două filme fiecare: Italia, Rusia, Iran, Japonia, SUA; cu cîte un film: Polonia, Turcia, Egipt, Liban, China, Coreea de Sud.Și Franța cu... 5 (cinci) filme! (alegeri pur estetice?)

Niciun film romanesc n-a reușit să spună „exist” în 2018, la Cannes... Cu o singură exceptie: la Cinefondation, secțiunea filmelor de școală, există un scurt-metraj, de la UNATC, de Georgiana Moldoveanu (n. 1982), care se cheamă, frumos, „Albastru și roșu, în proporții egale”...