Moartea în vacantă

NĂSTRUȘNICĂ idee: Moartea îsi ia cîteva zile de vacantă. Ce face Moartea în vacantă? Vrea să guste din deliciile vietii de muritor. Drept care, cea cunoscută îndeobste ca o aparitie (hidoasă) de Doamnă cu coasa, îsi schimbă look-ul si intră într-o carcasă masculină cu un design superb (cel putin dacă ar fi să judecăm după cota de isterie adolescentină pe care o declansează la simpla aparitie). Zilele trecute agentiile de presă transmiteau că adoratia la care e supus acest sex-simbol masculin a mers pînă la violarea de domiciliu! O admiratoare în vîrstă de 16 ani a intrat prin efractie în casa idolului (plecat, ca si Moartea lui, în vacantă), doar ca să-i îmbrace un tricou si - "fetisismul mărfii!" - să tragă un pui de somn în patul lui. E vorba de strălucitorul blond Brad Pitt, care, trebuie s-o recunoastem, joacă Moartea în vacantă mult mai putin prost decît ar fi putut s-o facă! Dacă Brad Pitt e parcă mai expresiv acum decît altădată, de vină sînt numai doi oameni: regizorul si partenerul principal.

Regizorul, Martin Brest - cu o filmografie "hibrid" între Beverly Hills Cop (seria 1) si Parfum de femeie (seria...2, adică remake-ul), stie să lucreze cu actorii (nu degeaba, sub bagheta lui, Al. Pacino a cucerit un Oscar); si, poate tot nu degeaba, la ora debutului, în '79, pe cînd avea doar 28 de ani, Martin Brest a avut sansa de a-l avea în distributie pe Lee Strasberg, faimosul director al Actors' Studio, care - la rîndul lui nu degeaba - a acceptat să joace în filmul lui...

Cît despre partenerul lui Brad Pitt, el nu e altul decît magnificul Anthony Hopkins, care iradiază atîta concentrare "pe stare" si o atît de profundă umanitate, încît înnobilează totul în jur, inclusiv pe Brad Pitt... Anthony Hopkins e ales de Moarte ca magistru în ale Vietii. Un magnat "de presă" care, cu cîteva zile înainte de a împlini 65 de ani află că va muri, află că propria companie îi e furată si mai află că fata lui s-a îndrăgostit de Moarte!

În vacantă, Moartea are o mare poftă de viată. Si simt al umorului. Cînd vede că magistrul face o criză de nervi, moartea îl avertizează: "Faci infarct si-mi strici vacanta!"

De ce l-a ales Moartea tocmai pe El? Probabil, conform unui cunoscut titlu, Moartea citise ziarul. Si a ales un învingător pentru care Adevărul e mai important decît Profitul, un om adevărat, care stie să separe Binele de Rău, si a cărui concluzie, după o viată plină, confirmă că dacă pasiune nu e, nimic nu e...

Moartea află ce e amorul si ce înseamnă a renunta. - E greu să renunti, nu? întreabă Omul. Si Moartea recunoaste că da, e greu! Ei bine, "Asta-i viata!", zice muritorul, si Moartea încasează marea lectie...

Milos Forman povesteste, în memoriile lui, cum, lucrînd la montajul Zborului deasupra unui cuib de cuci i s-a reprosat, la un moment dat, că filmul ar fi prea lung. Drept care a tăiat vreo jumătate de oră. Rezultatul, paradoxal: în loc să pară mai scurt, filmul părea acum mult mai lung decît înainte! Un exemplu în plus că, în artă, deci si în cinema, durata e cu totul altceva decît o chestiune de cronometraj.

De pildă, Întîlnire cu Joe "Black", cu toate că durează aproape trei ore, reuseste să-si tină sala cu sufletul la gură, reuseste să pară o constructie suplă, cu o structură de rezistentă pe cît de discretă pe atît de precis calculată. De altfel, printre cei patru scenaristi care au conceput acest zvelt colos din prefabricate îl descoperim si pe ilustrul Bo Goldman, printre altele si scenaristul. Zborului deasupra unui cuib de cuci.

Scenariul acestui Joe "Black" e admirabil prin eficienta cu care îsi duce la bun sfîrsit misiunea de a propune o poveste la care să se poată uita, fără să se plictisească, si un copil si un savant. Un scenariu care si-a asumat cu ingeniozitate si inteligentă propria conditie: aceea de bun de larg consum. Ca un obiect decorativ decent, plasat într-o zonă din pragul artei, si care are o anumită functionalitate; un obiect cvasi-utilitar. Care ar fi, în acest caz, utilitatea? Aceea de a oferi un produs terapeutic, si melancolic si zburdalnic si, mai ales, reconfortant, despre... moarte! (specialitate traditională a industriei de film americane).

Filmul te convinge (dar numai pe durata proiectiei!), că moartea nu e chiar asa ceva de speriat, de vreme ce poate avea mutrita de vulpită a lui Brad Pitt.

Un fel de "nu credeam să-nvăt a muri vreodată", sub atenta îndrumare a lui Brad Pitt!

Să fie primit! Sau privit.

Întîlnire cu Joe "Black". SUA. 1998, regia Martin Brest. Cu: Anthony Hopkins, Brad Pitt, Claire Forlani, Jake Weber s.a. Distribuitor: Ro-Image 2000.