D'ale juriilor

La ora cînd trimit aceste rînduri, juriul condus de Pedro Almodovar n-a apucat încă să vadă niciun film. Cu atît mai mult să judece strîmb sau să nedreptățească pe cineva. Dar cred, din start, că această a 70-a ediție a Cannes-ului are toate șansele să fie cîntărită cinstit, de-ar fi numai faptul că Almodovar, ca și un alt membru al juriului, italianul Paolo Sorrentino, au simțit, pe propria piele, chiar la Cannes, ce înseamnă să fii trecut pe o poziție secundă, deși se vedea cu ochiul liber că adevăratul cîștigător ai fost tu! Almodovar ar fi putut lua Palme d’or în 1999, pentru Totul despre mama, Sorrentino ar fi meritat-o în 2013, pentru La grande bellezza. Timpul le-a dat dreptate. A trebuit să caut în arhive, am uitat complet care au fost "Palmele" la acele ediții, în timp ce imagini din filmele nedreptățite atunci te urmăresc încă...

Aflîndu-ne la o ediție aniversară, revistele locului s-au întrecut în a veni cu tot felul de mărturisiri inedite, de la "actori" importanți din istoria marelui joc de pe Croazetă. Și, citindu-le, te amuzi, dar, mai ales, "te apucă groaza, monșer, groaza"... De pildă, afli de la un faimos producător cum, la un moment dat, deși era vorba de un film în afară de concurs și deși niciun membru al juriului nu văzuse filmul, a reușit să-i obțină un Premiu special! Sau afli cum gîndește, peste ani, regizorul care a luat premiul de regie în 2007 (Julian Schnabel, pentru Scafandrul și fluturele), cînd 432 al lui Mungiu (și al nostru) a cîștigat Palme d’or: "Mi-au dat mie Palme d’or pîna în jur de ora 14. Mi-au cerut și să vin cu toate actrițele din film, ceea ce pentru un premiu de regie nu se cere. Presupun că a fost un fel de tîrguiala, mai ales că actorul francez din juriul acelui an era Michel Piccoli, un dezagreabil "comunist"!... După ce citești și că Isabelle Huppert a fost gratulată, de un coleg american de juriu, cu apelativul "c... fascistă", poți deduce, în plus, temperatura ridicată la care au loc deliberările. Pînă la urmă are dreptate Woody Allen, care a refuzat întotdeauna să facă parte dintr-un juriu și care nu e nici membru al academiei Oscarurilor, pe principiul că arta e o chestiune de gust, și deci "cine sunt eu ca să judec"?