Cum au nimerit orbii Cannes-ul

Cu stîngul - A început lupta pentru Palme d’Or.
În materie de catastrofe şi dezastre de toate felurile, cinematografia, a stat întotdeauna bine. Acum, cel mai mare festival de film al planetei, ajuns la a 61-a ediţie, adaugă la colecţie o nouă viziune catastrofică: v-aţi imaginat vreodată cum ar fi dacă, printr-o stranie epidemie, omenirea şi-ar pierde, rapid, vederea?

Acesta este subiectul filmului care a inaugurat competiţia, “Blindness” (Orbire), un exemplu perfect al “imprevizibilităţii” care guvernează arta a şaptea, în ciuda oricărei industrii, oricît de performante. Filmul inaugural are, teoretic, totul: are un regizor care şi-a demonstrat talentul, brazilianul Fernando Meirelles, autorul acelui atît de special şi de energetic “Cidade de Deus”, care a cucerit, în 2002, Cannesul; are un scenariu şocant – o parabolă a degradării umane şi a fragilităţii civilizaţiei moderne – după romanul “Orbirea” de Jose Saramago (primul scriitor portughez laureat al Premiului Nobel, în 1998); are producători devotaţi (canadieni şi japonezi); are un buget generos (25 milioane de dolari); are în fruntea distribuţiei o actriţă ca Julianne Moore! Ceea ce îl face pe un cronicar al locului să exclame: “Nu poate fi slabă o ediţie care începe cu Julianne Moore!”.

Ratare. Să sperăm că va fi o ediţie bună. Deocamdată e doar o ediţie care a început cu stîngul. Cu un film care “avea totul”, dar care, pînă la urmă, nu are nimic! E greoi şi plicticos, lipsit de noutate şi de emoţie. O incredibilă ratare. Ani de zile, Saramago a refuzat să cedeze drepturile pentru cinema, spunînd că romanul lui e prea filozofic şi prea abstract ca să poată deveni un film bun. Iată că a avut dreptate! În rest, la Cannes, toate bune şi frumoase... Mediterana albastră, covorul roşu, luxul, secţiunile burduşite de filme şi de evenimente...

Ziua Europei. Bunăoară, luni va avea loc evenimentul numit “Ziua Europei”, prezidat de laureatul de anul trecut cu Palme d’or, Cristian Mungiu. Uitîndu-te peste lista de regizori prezenţi în festival, remarci că primul nume e unul românesc, Ciprian Alexandrescu, după care urmează, în ordine alfabetică, Woody Allen! Ciprian Alexandrescu are un film de 16 minute, în secţiunea filmelor de şcoală, iar Ma­rian Crişan un film de 15 minute în secţiunea de scurtmetraje. Prezenţa cea mai importantă e a lui Radu Muntean în Quinzaine des realisateurs, cu “Boogie”, care va rula chiar astă seară.

Preşedintele şi românca. Din juriul condus de veşnic nonconformistul Sean Penn face parte şi tînăra Alexandra Maria Lara, prezentată, în programul festivalului, ca “actriţă germană de origine română”. Dintre numele grele ale ediţiei: Steven Spielberg şi Harrison Ford, în afara competiţiei, cu “Indiana Jones IV”, care, e de aşteptat, va fi succesul de public al ediţiei. De fapt, delegatul general al festivalului a mărturisit, într-un interviu, că şi-ar fi dorit să înceapă festivalul cu Spielberg sau cu Woody Allen (şi el în afara competiţiei), dar că amîndoi au refuzat, drept care soluţia salvatoare a părut să vină de la “orbii” lui Meirelles. O idee destul de neinspirată, care inaugu­rează festivalul într-o notă macabră, psihologic vorbind, şi mediocră, artistic vorbind...

Vechi abonaţi Din competiţia cu 22 de titluri, îţi sar în ochi Clint Eastwood, Wim Wenders, Steven Soderbergh (cu o saga de patru ore şi jumătate despre Che Guevara), fraţii Dardenne, toţi vechi “abonaţi” ai Cannesului şi, în principiu, cît se poate de “palmabili”. Dar nu se ştie niciodată ce nume nou poate să apară şi să învingă, aşa cum s-a întîmplat anul trecut. Şi conform acelui principiu al imprevizibilului, care face frumuseţea jocului...