Cannes - Ghici cine vine cu Eurostarul?

Am aflat la Cannes ca exista, conform statisticilor, tot mai multi oameni pe lumea asta interesati sa faca excursii nu la Polul Nord, ci la foste locuri de filmare!

Corespondenta din Cannes

Am aflat la Cannes ca exista, conform statisticilor, tot mai multi oameni pe lumea asta interesati sa faca excursii nu la Polul Nord, ci la foste locuri de filmare!

Turismul cinematografic e deja o moda, neasteptat de profitabila. La Paris, autoritatile din turism au pus in circulatie un ghid (gratuit) al cartierelor care au aparut in diverse filme, cu adresele si instructiunile aferente. Prin Anglia misuna de zor, cu ghizi specializati, grupuri Harry Potter sau grupuri Bridget Jones (ar fi amuzant sa ne gandim si la niste posibile trasee pe urmele unor filme romanesti, dar asta e alta poveste).

In prezent se pregatesc, la modul foarte serios, traseele "Codul lui Da Vinci" Inca dinainte de a deveni film, cartea a pus pe drumuri turisti dispusi sa vina din Noua Zeelanda, de pilda, ca sa verifice in Anglia, pas cu pas, locurile din roman. Aceeasi febra "culturala" a facut ca in ultimul an numai in celebrul tren Eurostar, care leaga Parisul de Londra, sa fie depozitate la obiecte pierdute peste 1.000 de exemplare din "Codul lui Da Vinci" (de unde s-ar putea deduce ca romanul lui Dan Brown ar fi ceea ce se intelege printr-o "carte de uitat in tren"?). Oricum, printr-o asociatie de idei explicabila doar prin faptul ca Eurostarul merge prost (financiar vorbind), toata echipa filmului "Codul lui Da Vinci" a descins la Cannes cu trenul, direct de la Londra (reclama mai buna nici nu se putea!), iar compania de transport franco-britanica a devenit partener oficial al filmului. O idee menita sa mareasca numarul celor amatori sa ia trenul pe care l-a luat si Tom Hanks

GENIUL NORMALITATII. Intr-un sondaj facut de curand in America, Tom Hanks s-a plasat pe primul loc intr-un clasament al figurilor publice care inspira incredere populatiei. L-am vazut pe Croazeta, aclamat de multime, cu un entuziasm pe care l-a mai declansat doar Alain Delon, care, se stie, ocupa un loc aparte in inima francezilor. Tom Hanks e unul dintre acei actori-vedeta care, daca filmeaza intr-o gara, trebuie sa se inchida gara (remarca partenera lui din film, Audrey Tautou, care, prin comparatie, trece complet neobservata). Tom Hanks are geniul normalitatii, al firescului care topeste barierele oricarui rol. Pentru un astfel de actor, care cu bonomia lui acida si cu vulnerabilitatea lui autoironica poate juca orice, nu exista roluri nepotrivite. Exista doar roluri care nu-l solicita pe masura. Atunci cand se intampla, vina e a regizorului. "Codul lui Da Vinci" e un exemplu perfect in acest sens. Personajul lui, profesorul eminent de la Harvard, nu are practic nimic de jucat, el trebuie doar sa emita solutii si replici inteligente (cel mai fermecator e atunci cand rosteste replica simpla: "Mie, cand eram mic, bunicul mi-a cumparat o trotineta!".) si totusi, la proiectia pentru presa a filmului, urmarita de o sala glaciala, s-a ras doar la o singura mostra de umor involuntar, rostita chiar de Tom Hanks, replica prin care profesorul o anunta pe Sophie ca e "ultima descendenta a lui Iisus Hristos" As spune ca filmul nu-ti pune la incercare credinta, ci bunul-gust!

GUST PENTRU COMPLOT. Ar fi o eroare sa-i ceri unui film (sau unei carti) gen "Codul lui Da Vinci" sa fie altceva decat este: un "thriller ezoteric", jongland inteligent cu gustul pentru aventura, pentru complot, pentru exotism al marelui public. O superproductie cu un buget de 125 de milioane de euro, lucrata de cineasti de clasa (multi dintre ei "oscarizati", incepand cu Tom Hanks si sfarsind cu regizorul Ron Howard). In film "se glumeste cu cele sfinte", dar e vechi pacatul, si nu "Codul lui Da Vinci" e primul vinovat. Ca o reactie la carte, au aparut studii docte care demonstreaza punctual ca Dan Brown s-a jucat cu sursele si cu borcanele, incurcandu-le pana la confuzie. Dar de aici si pana la a-l acuza pe scriitor ca a vrut "sa denunte impostura bimilenara a crestinismului" e o distanta pe care nici Eurostarul nu s-ar lansa s-o parcurga cu una, cu doua!

Partea buna a lucrurilor e ca filmul e mai putin stupid decat ar fi putut sa fie, ceea ce s-ar putea sa-l coste (la propriu). Publicul clasic al filmului de aventuri e deturnat - de la actiunea, impuscaturile si urmaririle cu care e obisnuit - spre un dialog prolix, burdusit cu informatie culturala, si spre imagini de catedrale, muzee, opere de arta, si asta cale de doua ore si jumatate!

Intr-un clip difuzat la CNN, Tom Hanks se prezinta in fata lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii spune: "Te-am iertat". Tom intreaba: "Ati vazut «Codul lui Da Vinci»"? La care Dumnezeu ii raspunde: "Nu! Te-am iertat pentru «Terminalul»"! (filmul lui Spielberg, in care Tom Hanks are un rol mai ofertant decat in "Codul lui Da Vinci").

Oricat de mult l-am iubi, adevarul e ca pana si Tom Hanks pare sa aiba, pentru o data, nevoie de iertare