Miercuri seară (12 mai), ultimul Cannes al secolului va fi inaugurat de un film rusesc: Bărbierul din Siberia, de Nikita Mihalkov. Filmul de deschidere e, ca întotdeauna, în afara competitiei. Mihalkov va fi scutit, deci, de iluzii si de dezamăgiri, iar filmul va beneficia de uriasul impact publicitar datorat Cannes-ului. Ultima prezentă la Cannes, a lui Mihalkov, a fost acum cinci ani, cu Soarele înselător, învins la puncte de Pulp Fiction.
Presedintele Juriului, la această editie (a 52-a), va fi cineastul canadian David Cronenberg (n. 1945), un excentric, cel putin judecînd după filmul catastrofal (dar care si-a găsit, si el, admiratorii lui), Crash, prezentat acum cîtiva ani la Cannes.
Presedintele Juriului la sectiunea Scurt-metraje va fi tînărul regizor danez Thomas Vinterberg, strălucitorul "dogmatic"premiat anul trecut pentru Festen.
Nu se poate pronostica ce fel de editie va fi editia '99, chiar dacă în competitie (22 de filme) figurează atîtea nume sonore, de la britanicul Peter Greenaway (8 1/2Women) la spaniolul Pedro Almodovar, la portughezul Manoel de Oliveira (decanul de vîrstă al festivalului), la canadianul Atom Egoyan, la mexicanul Arturo Ripstein (cu o ecranizare Marquez), la japonezul Takeshi Kitano, la chinezul Chen Kaige (laureat Palme d'Or, acum sase ani, cu Adio, concubina mea ), la americanii David Lynch si Jim Jarmusch, la israelianul Amos Gitai, la rusul Alexandr Sokurov si la cîtiva "outsideri" în principiu foarte periculosi. Conform traditiei, în competitie figurează un număr considerabil de filme franceze (4). Si tot conform traditiei, si-au anuntat participarea zeci de staruri ale Planetei Cinema, cu numele legate de filme din festival sau doar de avalansa de "evenimente paralele".
De pildă, rămîne de văzut ce va face festivalul în memoria lui Stanley Kubrick, marele cineast dispărut de curînd, la 70 de ani. Kubrick, cel obsedat, în filmele lui, de o anumită "teatralitate a mortii", a iesit din scenă ca într-un film al lui: brutal, neasteptat, lăsînd în urmă un film (neterminat?), Eyes Wide Shut, cu Tom Cruise si Nicole Kidman, filmat în cel mai mare secret, si care va fi lansat, se pare, în iulie, în S.U.A., si, în septembrie, în Europa.
"Incalificabilul" Stanley Kubrick a apartinut familiei marilor cineasti incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violentei si a nebuniei umane, se dovedeste de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artisti care influentează mai mult după moarte decît în timpul vietii, si a căror importantă va creste în secolul viitor. Pînă atunci, Kubrick rămîne unul dintre cineastii majori - dar de multe ori neîntelesi -, ai secolului nostru. Unul dintre putinii care au reusit să învingă Hollywood-ul (chiar dacă părăsindu-l, în anii '60, si exilîndu-se în Anglia), unul dintre fericitii care au reusit să-si cîstige o reală independentă financiară (Kubrick avea, pe lîngă altele, si geniul de producător). Autorul unei opere "vizionare si pesimiste", de o teribilă intensitate poetică, Stanley Kubrick a preferat, de multe ori, să-si sprijine libertatea si originalitatea pe fundamentul unei surse literare (Lolita - Nabokov, 2001 - A.C. Clark, Portocala mecanică - Burgess, Shining - Stephen King, Barry Lindon - Thackeray). Scenarista de la terifiantul Shining, Diane Johnson, povestea, într-un interviu, cît de perfectionist, de meticulos, de muncitor era Kubrick, în scrierea unui scenariu, cum răscolea biblioteci întregi pentru un detaliu, cum, pentru Shining, aveau lungi discutii în care îl amestecau pe Freud cu romanul gotic victorian...
Parafrazînd vorbele unui celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e nelinistitor în natura umană nu i-a fost străin".
Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconstientul nostru sîntem foarte putin diferiti de strămosii nostri din epoca primitivă (...) Chiar dacă functionează, fată de acest subiect, o anumită ipocrizie, violenta exersează asupra noastră o certă atractie; omul e ucigasul cel mai lipsit de remuscări de pe Pămînt..."(si, privind în jur, esti obligat să recunosti că, din păcate, Kubrick n-a exagerat prea tare).
Merită să-l cităm pe Martin Scorsese, care a văzut în moartea lui Kubrick "o pierdere incalculabilă pentru cinema. Fiecare film al lui strălucea ca un far. Cu Dr. Folamour, aproape că a inventat un gen, cel al comediei negre. Cu 2001 - Odiseea spatială a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetica punk. Cu Barry Lindon a reusit să creeze ceva atît de extraordinar si de misterios si de profund sensibil, încît mă întreb adeseori dacă această capodoperă a fost percepută ca atare. De fiecare dată cînd scotea un nou film - după perioade de liniste si de reflectie din ce în ce mai lungi -, acel film era un eveniment major. Stiam că o să fim surprinsi si că o să aflăm cu adevărat ceva. Cu fiecare nou film, Kubrick se redefinea pe sine si redefinea cinema-ul, aria posibilitătilor lui."
Vom vedea cum va redefini această "arie", începînd de mîine, ultimul Cannes al secolului.
Copyright © 2009-2024 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.
