ACASĂ LA PARIS HILTON

Un omagiu lui Jerry Lewis, prezent cu un film nou, la Cannes, la 87 de ani, un omagiu filmului indian, Bollywood-ului, care a împlinit 100 de ani, Programul Media, al Uniunii Europene, secţiunile care te bombardează, în paralel, cu titluri care mai de care mai tentante (şi, după ce optezi, te chinuie gîndul că "filmul din sala de alături e mai bun", aşa cum pe autostradă, de la Murphy citire, "cealaltă bandă merge mai repede"!), nu degeaba ne aflăm la un megafestival, iar ubicuitatea n-a fost încă inventată.

Am ieşit acum de la ultimul film al fraţilor Ethan şi Joel Coen ("Inside Llewin Davis"). Absolut fermecător! Portretul unui cîntăreţ de muzică folk, în New York-ul anului 1961, "dinainte de Bob Dylan" (interpretul, Oscar Isaac, face un rol de Oscar, dacă nu de Cannes!), un tip care doarme pe la prieteni, fără palton şi fără noroc, cu discuri care nu se vînd, dar cu un motan roşcovan pe care îl cheamă Ulisse ( deci, evident, se va întoarce singur acasă); nimeni n-ar fi bănuit că universul nostalgic şi tandru al folk-ului poate ascunde atîta foame şi atîta disperare! E inimaginabil azi, în epoca internetului, spun autorii, cît de diferite erau lucrurile înainte de explozia mass-media, şi cît de izolaţi de restul lumii puteau trăi, pe atunci, nişte tineri muzicieni, oricît de străluciţi. Şi care erau obsedaţi de muzică şi de supravieţuire, nu de celebritate.

În schimb, filmul Sofiei Coppola ("fata lui tata", ajunsă la 42 de ani şi la maturitatea unei cariere), "Bling Ring", prezentat în deschidere la "Un certain regard", se plasează la antipod: în lumea obsedată de celebritate ieftină, în lumea "tele-realităţii" şi a comunicării pe cît de instantanee pe atît de superficiale, în lumea unor adolescenţi de la Hollywood care, deşi din familii înstărite, inventează un joc (filmul e după un fapt real): află, de pe net, cînd vedetele preferate sunt plecate de acasă, le află adresa şi le vizitează în lipsă, le iau genţi, haine, bijuterii, ceasuri, în valoare de peste 3 milioane de dolari, dar nu cu sentimentul vulgar că "fură", ci cu sentimentul exaltant că au acces la Vuitton, la Gucci, la Prada, la Louboutin, şi că pot să-şi facă poze cu "prada", pe care să le posteze pe Facebook! Cu ocazia filmărilor, una dintre victime, Paris Hilton, şi-a oferit propria casă pentru filmarea scenei jafului. Inimaginabil! Deci chiar dacă filmul e "ilustrativ", măcar vedem cum arată un dressing care ar fi umilit-o pînă şi pe Imelda Marcos! Pantofi în neştire, rafturi întregi cu ochelari de soare, tone de bijuterii, ca în peştera lui Ali Baba, prima reacţie neacademică posibilă ar fi "femeia asta e nebună"... Iar la intrarea în vilă, trei fotolii cu trei perne, pe care se lăfăie, aţi ghicit, portretul blondei proprietare, Paris Hilton!

Deşi la Cannes e frig şi plouă, începe o săptămînă fierbinte. Pe mîine!